” la cultura, se divide è cultura?"
Rievoca Mastru, a 104 anni dalla morte.
LA POESIA " CRONACA SIRRISI " NASCE IL 9/1956.
L'anno precedente avevo letto"li fimmini culli zuoccula" avevo appena 15 anni, la strofa che mi colpì fu quella in cui il Pelaggi spiegava "lu culu di Rosa" infatti si potrà constatare come la poesia che segue "LU DISCIPULU" testimonia riconoscenza e gratitudine al Maestro.
VERNACOLO
LU DISCIPULU
(10/1/2016 di G. Damiani )
Caru
Mastru Brunu,
Avia
sulu quindici anni,
quandu
Vi canuscivi.
Mi
avvampau la fantasia,“
..lu
culu di Rosa..chi
accucchiastivu..
a nu pani.. “
Era
età di la criscienza,
avia, sempi mu astutu,
pitittu
e caluria.
Viatu
mi ntisi discipulu
di
nu Mastru truoppu bravu
e
duoppu mancu n'annu,
cuomu
a namicu caru,
Vi
scrissi, cullu cuori di li
sidici
anni e, pi cuomu sàpia,
“Cronaca
Sirrisi”. Sulu màma mi
dissa,
bravu ! è na grandi poesia.
Alli
tiempi Vuostri,
duvi
simu chi turnamu,
mu
ti mpicchi, no naviavu corda.
E “la Serra di li
nani”,
chè lu specchiu di litalia,
fa
ca no càpiscia, né ca sarricorda.
Ripeta,
cuomu na babba, li rimi,
li
paruoli e fa sparati a mazzu,
ma, di “lu picchi” scrivistivu e di li
significati,
no nci ndi futta un cazzu.
Pirò,
no nvi amariati, ca no siti sulu.
“ la serra di li
nani”
Fà
accussì cu tutti quanti.
Sputazza
la ricchizza. criscia
la
miseria, puru chidha di li santi.
Prega
ma no crida.
Ma nci cerca li favuri
Arma
guerri mu si mbriga,
va
spartiendu li famigghi,
fa
li cuosi a “mi ndi futtu”,
sulu
danni allu paisi
e
si scorda di li figghi.
A
Mastru, Vui chi diciti?
La
situazziuoni migliorau?
Ciertu
si !! Passaru sissanta anni
e,
lu discipulu nvicchiau.
No
cugghiuniati!! Si nvicina lu
mumientu,
chi ndi putimu ncuntrari
e
vuria, cuomu Sirrisi, mu vi
puozzu
ringrazziari.
Vui, chiù di na vota,
mi
chiamastivu cazzuni,
ca
no mi dumandava
“
lu picchì” di tanti cuosi.
Ma
io no mi affindivi.
Li
cunsigghi e sta randi vierità,
nci
li diezi alli figghiuoli,
cuomu vostra
eriedità
Pi
lobbrigazziuoni, scrissi di buggia e
cuori,
libru e poesie, pi cui Vi capiscia
ma
“la serra di li nani“, no li
leia,
vacia
cuntra e, si nsonna ca li piscia.
Ma
lu Signuri, pi vui chi mieritati,
tardu
si, truvau riparu,
ndi
mandau cu la Triccani,
lu
Scalessa e lu Stirparo
Commenti
Posta un commento